MELO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cântec”, „melodie”, „muzică”, „muzical”. [< fr. mélo-, it. melo-, cf. gr. melos – muzică]. Vezi definitia »

NEFEL(O)-/NEFO-, -NÉFĂ elem. „nor, nebulozitate”, „emulsie”. (< fr. néphél/o/-, népho-, -nèphe, cf. gr. nephele, nephos) Vezi definitia »

acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloșa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú. Vezi definitia »

SALTARÉLLO s. n. vechi dans italian cu sărituri, în tempo rapid; melodia corespunzătoare. ◊ (în sec. XV-XVI) parte dintr-o suită instrumentală, după un dans mai lent. (< it. saltarello) Vezi definitia »

încólo adv. – 1. În partea aceea, acolo. – 2. Deoparte. – 3. În afară de asta. – Var. încolea. Mr. (î)nclò. De la colo, cu pref. în-. – Der. dincolo, adv. (în partea cealaltă; mai încolo; din punctul de vedere al Munt., în Transilvania), cu prep. de, ca dincoace. Vezi definitia »