FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. ♦ ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. ♦ ~ă funcțională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos) Vezi definitia »

LECRIC, s. (Reg.) Suman. Vezi definitia »

TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie. Vezi definitia »

CICLÓPIC, -Ă adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; ciclopean. ◊ (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. (< it. ciclopico) Vezi definitia »

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic. Vezi definitia »