TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fară rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. Vezi definitia »

BISTRA 1. Rîu afl. dr. al Timișului, în aval de Caransebeș; 57 km. Izv. din M-ții Țarcului și trece prin Oțelul Roșu. Rîul B. străbate culoarul depresionar tectonic omonim, situat între M-ții Poiana Ruscăi, la N. și Țarcu, la S. Culoarul depresionar B. (27 km lungime, 2 km lățime și 58 km²) comunică spre E, prin Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, cu depr. Hațeg. 2. Com. în jud. Alba, pe Arieș; 5.566 loc. (1991). 3. Com. în jud. Maramureș, pe Vișeu; 5.244 loc. (1991). Expl. de calcare compacte. Mat. de constr. Vezi definitia »

KITHÁRA s.f. Instrument muzical cu coarde în Grecia antică, asemănător cu lira. [< germ. Kithara, gr. kithara]. Vezi definitia »

ÎNSFORÁ, însforesc, vb. I. Tranz. A prinde două margini ale plasei de pescuit, trecând o sfoară prin ochiurile lor așezate față în față sau suprapuse. – Din în- + sfoară. Vezi definitia »

zgrepțorá vb. I refl. (reg.) a se cățăra. Vezi definitia »