ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ. Vezi definitia »

AVIOFÓN s.n. Tub acustic de comunicare (la avioanele de școală) care face legătura între cele două locuri. [< fr. aviophone, cf. rus. aviafon]. Vezi definitia »

PREZÓN s.n. v. prizon. Vezi definitia »

PAIÓN s.n. 1. (Rar) Împletitură de paie pentru sticle. 2. Unealtă folosită la descărcatul vapoarelor. [Pron. pa-ion. / < fr. paillon]. Vezi definitia »

ISCHIÓN, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei părți care formează osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion. Vezi definitia »