fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius. Vezi definitia »

ASUASU DE SUS, com. în jud. Maramureș; 1.920 loc. (1991). Vezi definitia »

CASSIUS, Caius Longinus (?-42 î. Hr.), om politic și general roman. Unul dintre conducătorii conjurației care l-a asasinat pe Cezar. Înfrînt lîngă Philippi de armatele triumvirilor, s-a sinucis. Vezi definitia »

CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus. Vezi definitia »

glómus s.n. (anat.) Mică anastomoză între venă și arteră. (< fr., lat. glomus) Vezi definitia »