CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »

ZAHÁRNIȚĂ, zaharnițe, s. f. Vas mic în care se ține zahărul. – Zahăr + suf. -niță. Vezi definitia »

SÂCÂIÁLĂ, sâcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală. Vezi definitia »

SITRONÁDĂ s.f. v. citronadă. Vezi definitia »

FOTOTÉCĂ s.f. Colecție de fotografii sau de fotograme care conțin aspecte dintr-o regiune dată, un ansamblu de fenomene etc. ♦ Încăpere în care se păstrează o asemenea colecție. [< fr. photothèque, cf. gr. phos – lumină, theke – dulap]. Vezi definitia »