Definita cuvantului băligar
BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băligar
ȚUNCHINÁR, țunchinari, s. m. (Reg.) Furcă cu dinții drepți, folosită la strâns fânul. Vezi definitia »
PECUNIAR, -ă; (înv) -iu, -ie; adj.; Pl. -i, -e; P. -ni-ar. (Liv.)1. Bănesc. 2. (Pex) Material;
din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius Vezi definitia »
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbrăcați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. Vezi definitia »
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários. Vezi definitia »
SUBCOMISÁR s. m. funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. (după fr. sous-commissaire) Vezi definitia »