INFANTILÍSM s. n. 1. anomalie în dezvoltarea fizică și psihică, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caractere morfologice și funcționale propii copilăriei. 2. caracter, comportament infantil, ires-ponsabil; copilărie; infantilitate. (< fr. infantilisme) Vezi definitia »

MONOLINGUÍSM s.n. v. monolingvism. Vezi definitia »

BRAHIPTERÍSM s. n. reducere a aripilor la insecte, păsări etc. (< fr. brachyptérisme) Vezi definitia »

EIDETÍSM s. n. Anomalie întâlnită în special la copii, care constă în reprezentarea foarte vie a obiectelor văzute anterior, ca și cum acestea ar fi prezente. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétisme. Vezi definitia »

PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme]. Vezi definitia »