FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija. Vezi definitia »

OFTALMOMALACÍE s.f. (Med.) Atrofie a ochiului. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmomalacie]. Vezi definitia »

SPELEOSCOPÍE s. f. examen al unei caverne pulmonare. (< fr. spéléoscopie) Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception. Vezi definitia »

ALCHIMÍE s. f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia. Vezi definitia »