TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr. téléonomie, cf. gr. teleos – scop, nomos – lege]. Vezi definitia »

vătășoáie (reg.) s. f., art. vătășoáia, g.-d. art. vătășoáiei; pl. vătășoáie Vezi definitia »

utrénie (-ii), s. f. – Slujbă de dimineață. – Var. utrene, utrăne, utrine, utîrne, otîrnie. Sl. utrinja (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441). Vezi definitia »

RABDOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. [Gen. -iei. / < fr. rhabdomancie, cf. gr. rhabdos – baghetă, manteia – divinație]. Vezi definitia »

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie. Vezi definitia »