ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio]. Vezi definitia »

GELOZÍE s. f. 1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. invidie. (< it. gelosia) Vezi definitia »

RAREFÁCȚIE s.f. Rarefiere. [Gen. -iei, var. rarefacțiune s.f. / cf. fr. raréfaction]. Vezi definitia »

protodiaconíe s.f. (înv.) calitatea sau rangul de protodiacon. Vezi definitia »

COXARTRÍE s.f. (med.) Coxartroză. [Gen. -iei. / < fr. coxarthrie, cf. lat. coxa – coapsă, gr. arthron – încheietură]. Vezi definitia »