HÁRFĂ, harfe, s. f. V. harpă. Vezi definitia »

poluvínă, poluvíne, s.f. (reg.) măsură de capacitate egală cu o jumătate de vadră. Vezi definitia »

MONOAMÍDĂ s. f. corp care posedă o singură funcție amidă. (< fr. monoamide) Vezi definitia »

CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »

DEMITÉNTĂ s. f. Tentă între luminos și întunecat într-o pictură sau gravură. – Din fr. demi-teinte. Vezi definitia »