MONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu”, „singur”, „unic”, „o dată”. [Var. mon-. / < fr. mono-, cf. gr. monos]. Vezi definitia »

dal ségno (it.) [gn pron. nĩ] (se-gno) loc. adv.; abr. D.S. Vezi definitia »

MON(O)- elem. „unul, singur, unic”. (< fr. mon/o-, cf. gr. monos) Vezi definitia »

ANDANTÍNO I. adv. (muz.) puțin mai viu decât andante. II. s. n. arie în acest tempo. (< it. andantino) Vezi definitia »

TENORÍNO s. m. Tenor care cântă în falset. – Din it. tenorino. Vezi definitia »