PRECIPÚT s.n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr. préciput, lat. praecipuum]. Vezi definitia »

FIUT interj. (Rar) Exclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva. – Onomatopee. Vezi definitia »

MAZÚT s. n. (Rar) Păcură. – Germ. Masut (fr. mazout). Vezi definitia »

TRECÚT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. și adv. Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. ◊ Loc. adv. În trecut = altădată, odinioară. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să știe de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință. – V. trece. Vezi definitia »

a lua pastile de putut expr. ( glum. – d. bărbați) a fi potent. Vezi definitia »