SUPRACLÁSĂ s.f. (Biol.) Categorie taxonomică superioară clasei și inferioară încrengăturii. [După fr. surclasse]. Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor alfabetului și al altor semne așezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur]. Vezi definitia »

cinzeácă s.f. 1. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru băuturi (1/8 dintr-un litru). 2. (reg., înv.) o întindere de pământ de 200 de stânjeni pătrați. Vezi definitia »

GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica. Vezi definitia »

PERIEGÉZĂ, periegeze, s. f. (Livr.) Călătorie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. périégèse. Vezi definitia »