míză (míze), s. f. – Suma depusă de jucător. Fr. mise, cf. ngr. μίζα. – Der. miza, vb. (a ponta), din fr. miser. Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »

FÉBRĂ s. f. 1. temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală; pirexie. ♦ ~ musculară = stare de oboseală generală la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (fig.) emoție, neliniște, încordare. (< lat. febris, it. febbre) Vezi definitia »

ENDOPLÉURĂ s. f. tegument intern al seminței. (< lat. endopleura) Vezi definitia »

HOLERÍNĂ s.f. (Med.) Afecțiune gastro-intestinală acută, caracterizată prin dureri mari de stomac, vărsături și diaree. [< fr. cholérine]. Vezi definitia »