BONZ s. m. 1. preot, călugăr budist. 2. personaj de o solemnitate ridicolă ◊ (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic. (< fr. bonse, port. bonso) Vezi definitia »

1. Tranz și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a(se) zbici.* TTranz. A șterge a usca(lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. a distruge a nimici. Deteră în păgâni de-i zvântară (ISPIRESCU). ◊ Expr.A zvânta (pe cineva)în bătaie (sau în bătăi)= a bate foarte tare. ◊ A slei, a secătui (prin jafuri, furturi).* (ÎN propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Bea de zvântă. Vezi definitia »

SIMILIBRÓNZ s. n. alamă de zinc, care imită bronzul. (< fr. similibronze) Vezi definitia »

TRANZ- elem. trans-. Vezi definitia »

spînz s. m. – 1. O anumită boală la cai. – 2. Elebor (Helleborus purpurascens, H. Odorus). – Mr. spingiu. Var. spînț. Lat. spongia, de unde sp. espundia „rană la cai” (REW 8173), cf. și germ. Schwamm „burete” și „tumoare”, logud. ispundzola „boală a cailor”. Numele plantei se explică prin folosirea ei ca remediu al bolii. Pentru rezultatul ong › îng, cf. lîngă, adînc; iar pentru modificarea finalei, cf. rezultatul spaniol espundia (Corominas, II, 400-1), și lat. axungia › rom. osînză. Alb. spëndër considerat cîteodată ca etimon al rom. (Rosetti, II, 122), pare să provină dintr-un pl. n. *spînzuri. După Cihac, II, 357, în loc de *sprînz › sl. prąziti „a se destinde”; după Byhan 333, dintr-un sl. sŭpręzi, cf. sb., slov. sprež „spînz” (cf. împotrivă Tiktin). După Pascu, I, 171, dintr-un tracic *spenzus, legat de gr. σπλήν. – Der. spînzui, vb. (a trata caii bolnavi cu spînz). Din rom. provin rut. spyndz, spin(d)z (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 406) și, după sursa menționată, alb. Vezi definitia »