Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
HOLOGRAFÍE s. f. procedeu de luat imagini în relief prin iluminarea obiectelor în lumina laserului. (< fr. holographie) Vezi definitia »
AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. [Pr.: a-u-] – După fr. autopsie (< gr.). Vezi definitia »
MICROSOMÍE s.f. (Biol.) Reducere a dimensiunilor corporale; nanism. [Gen. -iei / < fr. microsomie, cf. gr. mikros – mic, soma – corp]. Vezi definitia »
ARDÉZIE, ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură, care se poate desface ușor în foi subțiri; servește la acoperirea caselor, la fabricarea tăblițelor etc. – It. ardesia. Vezi definitia »
tăciunăríe s.f. (înv.) incendiere. Vezi definitia »