vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria. – Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari). Vezi definitia »

SCRIPTURÁR, -Ă adj. referitor la Scriptură. (< fr. scripturaire) Vezi definitia »

SACROLOMBÁR, -Ă adj. referitor la sacrum și la vertebrele lombare. (< fr. sarco-lombaire) Vezi definitia »

AGAR-AGÁR s.n. Substanță gelatinoasă extrasă din anumite alge marine și folosită la prepararea unor medicamente și la culturile de bacterii. [< fr. agar-agar < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

ZVONÁR, -Ă, zvonari, -e, s. m. și f. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar. Vezi definitia »