DILÚȚIE, diluții, s. f. Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de solvent din acea soluție. – Din fr. dilution. Vezi definitia »

MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr. mésomerie) Vezi definitia »

EPECÍE s. f. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii. (< fr. époecie) Vezi definitia »

PREUȚÍE s. f. v. preoție. Vezi definitia »

PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie]. Vezi definitia »