TRANSPOZÍȚIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate. 3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială. 5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul. 6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou. (< fr. transposition) Vezi definitia »

CITÁNIE, citanii, s. f. (Înv. și pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). – Din sl. čitenije, četanije. Vezi definitia »

PORTPÉRIE s.f. Teacă metalică care menține în aceeași poziție periile unei mașini electrice circulare. [< port- + perie, după fr. porte-balais]. Vezi definitia »

NOTALGÍE s.f. (Med.) Durere în regiunea dorsală. [Gen. -iei. / < fr. notalgie, cf. gr. noton – spate, algos – durere]. Vezi definitia »

PIROSTÍE s. f. v. pirostrie. Vezi definitia »