INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat², cult², cultivat. 2. (Despre ostași) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. – V. instrui. Cf. fr. instruit. Vezi definitia »

jumít, s.n. (reg.) jocul copiilor de-a-ajumita, de-a-jumitul, de-a-mijitul; mijit, ajumit, baba-oarba. Vezi definitia »

poclít (poclíturi), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64). Vezi definitia »

SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. Vezi definitia »

potângít, -ă, adj. (reg.) 1. cusut prost; cârpit. 2. cocoșat, gheboșat. 3. schilodit în bătaie. 4. asuprit, împilat. Vezi definitia »