a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea. Vezi definitia »

RUSOÁICĂ, rusoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Rusiei; ruscă. – Rus + suf. -oaică. Vezi definitia »

MAGNETOAERODINÁMICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază curgerea gazelor ionizate la temperatură înaltă, supuse uniui câmp magnetic. (< fr. magnétoaérodynamique) Vezi definitia »

CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »

nășíță, nășíțe, s.f. (reg.) nășică. Vezi definitia »