Definita cuvantului claca
CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu claca
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer) Vezi definitia »
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. Vezi definitia »
ACIDIFICÁ vb. I. tr. A transforma în acid. [Cf. fr. acidifier]. Vezi definitia »
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare. Vezi definitia »
turdulucá, turdulúc, vb. I (reg.) a rostogoli; a (se) tăvăli. Vezi definitia »