FÉRȚĂ s. f. fiecare dintre fâșiile de pânză specială, care, cusute una lângă alta, alcătuiesc o velă. (< it. ferza) Vezi definitia »

CONDÚCTĂ s.f. 1. Țeavă, instalație pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formație anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt]. Vezi definitia »

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave]. Vezi definitia »

GÁLĂ², gale, s. f. Excrescență provocată de înțepăturile unor insecte pe frunzele stejarului sau ale altor plante; cecidie. – Din fr. galle, lat. galla. Vezi definitia »

FÍZICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizică atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisică s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natură]. Vezi definitia »