COROLÁR s. n. teoremă, consecință imediată a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmație etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium) Vezi definitia »

BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar. Vezi definitia »

OLCÁR, olcare, s. n. (Reg.) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor. Vezi definitia »

PERIARTICULÁR, -Ă adj. situat în jurul unei articulații. (< fr. périarticulaire) Vezi definitia »

ANTEHIPOFIZÁR, -Ă adj. referitor la antehipofiză. (< fr. antéhypophysaire) Vezi definitia »