Definita cuvantului pretextă
PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pretextă
gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”. Vezi definitia »
ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique]. Vezi definitia »
ARBORÁDĂ s. f. ansamblul catargelor și vergelor unei nave. (< arbor/et/ + -adă) Vezi definitia »
AUTOCISTÉRNĂ s.f. Autovehicul prevăzut cu o cisternă, în care se transportă lichide (benzină, gaz etc.). [Cf. it. autocisterna]. Vezi definitia »
PORUMBÍȚĂ, porumbițe, s. f. Femela porumbelului (I 1); porumbă2, hulubiță. ♦ Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie iubită. – Porumb + suf. -iță. Vezi definitia »