DEGAJÁRE, degajări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mișcări, în comportare; nonșalanță. 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. 3. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja. Vezi definitia »

CONGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a conglutina și rezultatul ei; coagulare; conglutinație. [< conglutina]. Vezi definitia »

UTILIZÁRE s.f. Acțiunea de a utiliza și rezultatul ei; folosire, întrebuințare. [< utiliza]. Vezi definitia »

neopríre s.f. (înv.) lipsă de stăpânire, de cumpătare. Vezi definitia »

OFICIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [< oficializa]. Vezi definitia »