caís (caíși), s. m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s. f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s. f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea). Vezi definitia »

MIOZÓTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche]. Vezi definitia »

JÁIS s.n. Varietate de antracit tare și sticlos de culoare neagră mată, folosită la confecționarea unor mărgele. [< fr. jais]. Vezi definitia »

ȘPIS s. n. pată neagră uneori la tipar între cuvinte, rânduri etc., datorată ridicării materialului față de albitură. (< germ. Spiess) Vezi definitia »

ELEFANTIÁZIS s.n. (Med.) Boală caracterizată prin îngroșarea exagerată a pielii, generalizată la membrele inferioare și la organele genitale externe, care sunt deformate printr-un edem enorm. [Pron. -ti-a-. / < fr. éléphantiasis, cf. lat. elephantiasis – lepră]. Vezi definitia »