COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

RESORBȚIE s.f. Dispariție a unei colecții de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. ◊ Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbțiune s.f. / cf. fr. résorption]. Vezi definitia »

HIDROAMELIORÁȚIE s.f. (De obicei la pl.) Ansamblu de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului pentru a obține producții agricole mari. [Gen. -iei. / < fr. hydroamélioration]. Vezi definitia »

stărpăríe, stărpăríi, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) oi sterpe. 2. loc îngrădit la stână folosit ca adăpost pentru oile sterpe, miei și berbeci; sterpar. Vezi definitia »

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei Vezi definitia »