TAIKO s. m. protector și guvernator absolut în Japonia medievală. (< jap. taiko) Vezi definitia »

GÉCKO s.m. Specie de șopârlă din țările calde, având degete adezive. [< fr., engl. gecko < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

YÚKO s.n. (La judo) Decizie de arbitru care acordă unui jucător 5 puncte pentru executarea unui procedeu sportiv. (cuv. jap.) Vezi definitia »

MAKÓ s. n. bumbac egiptean, cu fibra subțire și lungă. (< germ. Mako) Vezi definitia »

BIOKO, ins. vulcanică în G. Guineii, la 32 km de țărmul Africii (Guineea Ecuatorială); 2 mii km²; 105 mii loc. (1984). Oraș pr.: Malabo (capitala statului). Relief muntos (3.008 m), cu păduri tropicale din esențe prețioase. Plantații de cacao, cafea, bananieri și palmieri de cocos. Pînă în 1973 s-a numit Fernando Póo, iar pînă în 1979 Macias Nguema Biyogo. Vezi definitia »