MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation]. Vezi definitia »

PREMUNÍȚIE s. f. 1. stare de imunitate la orice nouă infecție bacteriană sau virală a unui organism deja infectat. 2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauție menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-i displacă. (< fr. prémunition, lat. praemunitio) Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation]. Vezi definitia »

ASTENÍE¹ s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia) Vezi definitia »

CÂRNĂȚĂRÍE, (2) cârnățării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Cârnați mulți și de diverse sortimente. 2. Magazin de cârnați și de alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ărie. Vezi definitia »