Definita cuvantului coarticulație
COARTICULÁȚIE s.f. (Lingv.) Producere concomitentă a mișcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [Cf. fr. coarticulation].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coarticulație
VOIOȘÍE, voioșii, s. f. Voie bună, veselie, bună dispoziție. – Voios + suf. -ie. Vezi definitia »
SELENODEZÍE s.f. Disciplină care studiază forma și dimensiunile Lunii, câmpul ei de gravitație etc. [Gen. -iei. / < fr. sélénodésie]. Vezi definitia »
ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria]. Vezi definitia »
NASTÍE s.f. (Biol.) 1. Mișcare a organelor plantelor provocată de variația intensității luminii, temperaturii etc. 2. Mișcare de creștere și de variație a turgescenței celulelor. [Gen. -iei. / < germ. Nastie]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z