Definita cuvantului coarticulație
COARTICULÁȚIE s.f. (Lingv.) Producere concomitentă a mișcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [Cf. fr. coarticulation].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coarticulație
EJACULÁȚIE s.f. Zvârlirea în afară a sporilor din sporange, frecventă la unele plante. ♦ Aruncarea afară a spermei prin canalul uretral; ejaculare. [Gen. -iei, var. ejaculațiune s.f. / < fr. éjaculation]. Vezi definitia »
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu a posibilităților de identificare a oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman și a părților lui. – Din fr. anthropométrie. Vezi definitia »
APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia) Vezi definitia »
CIRCUMCLÚZIE s. f. (med.) comprimare a unei artere cu ajutorul unui fir de sârmă. (după lat. circumcludere, a încercui) Vezi definitia »
IODOMETRÍE s. f. (Chim.) Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod. – Din fr. iodométrie. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z