SINCRETÍSM s.n. 1. Stare de nediferențiere a elementelor unui fenomen, specifică fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gândire, de viață socială, artistică etc. într-un complex în care încă nu-și pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite și contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni]. Vezi definitia »

BASM, basme, s. n. 1. Narațiune (populară) cu elemente fantastice, supranaturale; poveste. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de râs. 2. Născocire, minciună. – Slav (v. sl. basnĭ). Vezi definitia »

MONOMETALÍSM s. n. sistem monetar bazat pe un singur metal prețios. (< fr. monométallisme) Vezi definitia »

GEODETERMINÍSM s. n. formă a determinismului mecanicist-metafizic care exagerează influența mediului natural asupra societății. (< geo- + determinism) Vezi definitia »

DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (< declamativ + -ism) Vezi definitia »