Definita cuvantului coccidioză
COCCIDIÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară a tubului digestiv provocată de coccidii. [Pron. -di-o-. / < fr. coccidiose].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coccidioză
întrebătúră s.f. (înv.) întrebare. Vezi definitia »
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exedre. Vezi definitia »
FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette) Vezi definitia »
OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide. Vezi definitia »
bárdă (bărzi), s. f.1. Secure cu tăișul lat.2. Sapă, teslă. Mag. bárd (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Șeineanu, Semasiol., 135; Cihac, II, 479; DAR; Candrea; Pușcariu, Lr., 273). Cuvînt de origine germanică (v. germ. barta, germ. Bart, v. fr. barde, cf. alabarda), care coincide în parte cu un cuvînt oriental (cuman. balta, tc. baltak, cf. baltag), fără să se poată distinge cu ușurință proveniența. Der. din mag. nu este absolut sigură; poate fi cuvînt importat în mag., chiar din rom., după Edelspacher, 9. Apare și în slov. barda, rut. barda; ultimul provenind din rom. (Miklosich, Wander., 12), ca și săs. bardë. Der. din mag. nefiind pe deplin satisfăcătoare, s-a propus ca etimon sl. brady (Miklosich, Slaw. Elem., 15), care prezintă aceeași dificultate constînd într-o metateză asemănătoarte cu cea din blatobaltă; tc. barda (Popescu-Ciocănel 15), care pare mai curînd de origine rom. (Candrea, Elemente, 404; G. Meyer, Türk. St., I, 2). Recent, Gamillscheg, Romania germ., II, 261, a susținut că rom. provine direct din longob. barda.Der. bărdaș, s. m. (dulgher); bárdie, bărdiță, s. f. (sapă); bărdui, bărdălui, vb. (a tăia, a ciopli), cf. mag. bárdolni. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z