ÁER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer în stare lichidă, folosit în industrie. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer proaspăt. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A pluti în aer, se spune despre ceva care nu se sprijină pe realitate. ♦ Climă, climat. 3. Înfățișare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). Vezi definitia »

sfíjer adj. (reg.; despre alimente) foarte acru. Vezi definitia »

GROSIER, â��Ă� adj. 1. Lipsit de educație, de culturĂ�, de maniere; grosolan; ordinar. â�� (fig.) trivial. 2. (despre nutrețuri fibroase; și s. n. pl) Cu conținut mare de celulozĂ� (paie, pleavĂ� de cereale etc.). -Din fr. Grossier Vezi definitia »

INOSPITALIÉR, -Ă, inospitalieri, -e, adj. Care nu este ospitalier; neospitalier, neprimitor, rece. [Pr.: -li-er] – Din fr. inhospitalier. Vezi definitia »

MONTGOLFIÉR s. n. aerostat primitiv, cu aer cald. (< fr. montgolfière) Vezi definitia »