METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor. Vezi definitia »

CONSCRIPTÓR s. m. (ant.) redactor (al unei legi). (< lat. conscriptor) Vezi definitia »

SUPRAVOLTÓR-DEVOLTÓR s. n. aparat, mașină electrică asociată cu o sursă de energie electromagnetică, astfel încât să permită augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursă. (după fr. survolteur-dévolteur) Vezi definitia »

MOLCOMITÓR, -OÁRE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor. Vezi definitia »

LOCOTRACTÓR s. n. locomotivă de mică putere (pentru manevre în stații). (< fr. locotracteur) Vezi definitia »