COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor]. Vezi definitia »

CONJUNCTÓR, conjunctoare, s. n. (În sintagma) Conjuctor-disjunctor = aparat electric care închide și deschide automat un circuit electric. – Din fr. conjoncteur. Vezi definitia »

DROBUȘÓR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). Vezi definitia »

VIBROMASÓR s. n. instrument pentru vibromasaj. (< fr. vibromasseur) Vezi definitia »

ACUȘÓR, acușoare, s. n. Diminutiv al lui ac. – Ac + suf. -ușor. Vezi definitia »