SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor. Vezi definitia »

CORAPORTÓR s.m. Cel care ține un coraport. [< co- + raportor]. Vezi definitia »

ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE adj. Împotriva civilizației, progresului. [< anti- + civilizator]. Vezi definitia »

neprihănitór, neprihănitoáre, adj. (înv.) neprihănit. Vezi definitia »

ciopritór, ciopritoáre, s.n. (reg.) butuc fixat în coada plutei, pentru încetinirea alunecării sau pentru oprirea plutei. Vezi definitia »