MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem. Vezi definitia »

MOLARITÁTE s. f. concentrație a unei soluții dată de numărul de moli¹ dizolvați într-un litru de solvent. (< fr. molarité) Vezi definitia »

IORTOMĂNÉȘTE adv. v. ortomănește. Vezi definitia »

LEALITÁTE s. f. sinceritate, cinste, franchețe. (după it. lealtà) Vezi definitia »

BELE-ÁRTE s. f. pl. (Rar) Arte frumoase. – Din it. belle arte. Vezi definitia »