Definita cuvantului coerciție
COERCÍȚIE s.f. Constrângere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrânge].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coerciție
BRADIFAZÍE s. f. Faptul de a vorbi cu o încetineală anormală. – Din. fr. bradyphasie. Vezi definitia »
CONÍDIE s.f. (Bot.) Spor care asigură reproducerea asexuată la ciuperci. [< fr. conidie, cf. gr. konis – praf]. Vezi definitia »
vascularizáție (-ți-e; s. f., art. vascularizáția (-ți-a), g.-d. vascularizáții, art. vascularizáției Vezi definitia »
ALOMORFÍE s. f. prezentare a mai multor forme de către aceeași substanță; alomorfism. (< fr. allomorphie) Vezi definitia »
LOGOLATRÍE s. f. cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. (< fr. logolâtrie) Vezi definitia »