Definita cuvantului coerciție
COERCÍȚIE s.f. Constrângere (mai ales în vederea supunerii față de legi). [Gen. -iei, var. coercițiune s.f. / cf. fr. coercition, lat. coercitio < coercere – a constrânge].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coerciție
SINALGEZÍE s. f. sinalgie. (< fr. synalgésie) Vezi definitia »
CONFABULÁȚIE s. f. 1. (glumeț) conversație lungă și intimă. 2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii. ◊ fabulație delirantă. (< fr. confabulation, lat. confabulatio) Vezi definitia »
DEUTERANOMALÍE s. f. anomalie a vederii față de culoarea verde. (< fr. deutéranomalie) Vezi definitia »
GRANULÍE s.f. (Med.) Formă gravă de tuberculoză caracterizată prin prezența de granulații în plămâni și în toate organele. [Gen. -iei. / < fr. granulie]. Vezi definitia »
ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc]. Vezi definitia »