REGURGITAȚIÚNE s.f. v. regurgitație. Vezi definitia »

VERSIÚNE s.f. 1. Traducere a unei opere, a unui text dintr-o limbă într-alta. 2. Variantă a unui text, a unei traduceri. 3. Variantă sub care se relatează o întâmplare, un fapt. 4. Schimbare a poziției fătului în cavitatea uterină. [Pron. -si-u-. / cf. fr. version, lat. versio < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »

ACUZAȚIÚNE s.f. v. acuzație. Vezi definitia »

MASTICAȚIÚNE s.f. v. masticație. Vezi definitia »

apúne (apún, apús), vb. – 1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381). Vezi definitia »