Definita cuvantului coerență
COERÉNȚĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. [Var. coherență s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coerență
JURUÍNȚĂ, juruințe s. f. (Înv și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință. Vezi definitia »
SUBTÓNICĂ s. f. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a șaptea a modurilor majore melodice și minore naturale, la intervalul de un ton, față de tonică. (< sub- + tonică) Vezi definitia »
ÚINĂ, uine, s. f. (Reg.) Mătușă. ♦ Termen cu care tinerii se adresează unei femei mai în vârstă; lele. – Sb. ujna. Vezi definitia »
deságă s. f., g.-d. art. deságii; pl. desági Vezi definitia »
TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță. Vezi definitia »