ORTOSCLERÓZĂ s. f. osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ortospongioză. (< germ. Orthosklerose) Vezi definitia »

TOCÁNĂ, tocane, s. f. Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă (și cu adaos de cartofi); mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. – Din magh. tokány. Vezi definitia »

STRÚNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna. Vezi definitia »

SOVÂRVÁRIȚĂ, sovârvarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale și cu flori galbene (Hypericum acutum). – Sovârv + suf. -ariță. Vezi definitia »

INDUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv. [< fr. inductance]. Vezi definitia »