HAL s. n. Stare rea, situație vrednică de plâns. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = în așa măsură (că)... Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal. Vezi definitia »

PERIFOCÁL, -Ă adj. situat în jurul unui focar patologic. (< fr. périfocal) Vezi definitia »

CONJUNCTURÁL, -Ă adj. care depinde de o anumită conjunctură. (după fr. conjoncturel) Vezi definitia »

TRIGONOCEFÁL s. m. șarpe veninos din familia viperei, cu capul triunghiular, în Asia și în America. (< fr. trigonocéphale) Vezi definitia »

SUBPONDERÁL, -Ă adj. (Med.) Sub greutatea normală. [< sub- + ponderal]. Vezi definitia »