Definita cuvantului colimator
COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu colimator
AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate în mod dublu. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotransformateur. Vezi definitia »
INTERPELATÓR s.m. Cel care face o interpelare (1) [în DN]. [Cf. fr. interpellateur]. Vezi definitia »
RIZOFÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Prevăzut cu rădăcini. [< fr. rhizophore, cf. gr. rhiza – rădăcină, pherein – a purta]. Vezi definitia »
AVERTIZÓR, -OÁRE I. adj. care avertizează. II. s. n. aparat care semnalează optic sau acustic un pericol. (< fr. avertisseur) Vezi definitia »
REFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. ◊ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s.m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur) Vezi definitia »