VARIAȚIÚNE s. f. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. (< fr. variation) Vezi definitia »

IZOAMPLITÚDINE s. f. linie care unește punctele cu aceeași amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioadă de timp. (< germ. Isoamplitude) Vezi definitia »

spune Vezi definitia »

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u- – Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis. Vezi definitia »

CARBURAȚIÚNE s.f. v. carburație. Vezi definitia »