rahát (raháturi), s. n. – 1. (Înv.) Confort, huzur, tihnă, îndestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe bază de sirop de zahăr amestecat cu puțină făină. – 3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr. rihate „tihnă”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, în locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der. rahagiu, s. m. (vînzător de rahat); rahagerie, s. f. (cofetărie). Vezi definitia »

canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă. Vezi definitia »

ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia. Vezi definitia »

NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Ne- + trunchiat. Vezi definitia »

ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia. Vezi definitia »